Articol publicat in: Educatie
Pe Coca o ştiam mult timp pânã sã o îndrãgim pentru onestitatea,demnitatea şi caracterul ei distins. Avea un fiu, Costãchel, de a cãrui educaþie şi îngrijire se ocupa împreunã cu mama sa – pensionarã – într-o cãmãruţã modestã pe care o închiriaserã de la domnul Ciomag. Cu alte cuvinte, o existenţã extrem de modestã.Dedesubturile poveştii Cocãi erau, însã, mult mai complicate… Tatãl lui Costãchel fugise din ţarã atunci când copilul avea numai doi ani şi jumãtate.Nu se mai ştia nimic despre el, nu se pãstraserã nici un fel de legãturi, lucru pozitiv (în tragedia lui) pentru cã înlãturase un alt motiv de oprimare asupra lor din partea comuniştilor. Cele douã femei proveneau dintr-o familie cu o avere considerabilã, amândouã aveau studii superioare, trebuiau pedepsite exemplar pentru „opulenţa” în care trãiserã, aşa cã dictatura analfabeţilor le dãduse afarã din casã, obligându-le sã se înghesuie în câţiva metri pãtraţi.
În ciuda vârstei fragede, Costãchel pricepuse exact ceea ce trebuia sã priceapã din discuţiile purtate între cele douã mame ale sale (aşa le numea el):nedreptãţile inimaginabile suferite de familia lui, mocirla comunistã şi, mai presus de toate, faptul cã exista undeva, în lumea mare, o ţarã care ne putea scãpa de comunişti: America! Aşa cã, în scurt timp, ajutat de inteligenţa lui ieşitã din comun şi impulsionat de firea lui vulcanicã, Costãchel punea la lucru toate aceste idei, declanşând propriul lui rãzboi împotriva comunismului.Începuse prin a arunca cu ce gãsea la îndemânã în clãdirea partidului şi în curtea miliţiei… Bãtãile pe care le cãpãta de la miliþieni atunci când era prins nu erau însã de naturã sã-i opreascã sfântul demers de a scãpa ţara de comunişti, ci dimpotrivã, îl îndârjeau şi mai tare.
Îngrijoratã, Coca opina la un moment dat cã, poate, „copilul nu ar fi aşa de rãzvrãtit dacã reuşeam sã-lbotez…” „Cum adicã, Coca”, am sãrit noi ca arse, „Costãchel are patru ani şi jumãtate şi încã nu l-ai botezat?” „Nu”, a replicat ea, aproape în şoaptã, „nu am avut bani, nu ne-am permis”… „Copilul trebuie încreştinat, neapãrat”, am zis noi, sentenţios, „uitã de cumetriile şi petrecerile de dupã botez, nu conteazã”… „Bine”, a ridicat ea ochii din pãmânt cãtre mine, „vreşi sã mi-l botezaţi dumneavoastrã?”
Am acceptat cu cea mai mare plãcere, am trecut cu bine de Sfânta Tainã a Botezului, dar, pentru mine, au rãmas fascinante eforturile de a-l face pe copil sã treacã prin ritualul încreştinãrii; nici nu concepea sã intre în bisericã,drept pentru care am promis cã o sã-i cumpãr toate armele de foc necesare sã extirpe tumoarea comunistã, numai aşa l-am convins!Clasa întâi nu avea sã debuteze pentru Costãchel sub cele mai bune auspicii, mai ales cã, de la prima întâlnire, i-a adus la cunoştinţã învãţãtorului sãu faptul cã el deja ştie sã scrie şi sã citeascã de la mama şi bunica lui şi cã,în loc sã le predea lucruri de mult ştiute, dascãlul ar trebui sã-i înveţe despre motoare, despre arme, despre avioane, în fine, lucruri la îndemânã atunci când plãnuieşti sã zdrobeşti un întreg regim opresiv.
Toate acestea însoţite de o paletã bogatã de expresii care mai de care mai folclorice, cu trimiteri specifice la diferite rude ale tovarãşului învãþãtor…În timpul celor 6 clase, pe care cu greu le scosese la capãt, Costãchel îşi fãcuse o grãmadã de prieteni, din varii domenii sociale, cãrora le împãrtãºiseplanul sãu suprem, acela de a pleca în America. Aºa cã, într-o bunã zi demarþi, atunci când planul sãu cãpãtase un contur definit, el ºi câþiva prietenialeºi pe sprânceanã se suiau în trenul personal Râmnicu Vâlcea – Sibiu, cudestinaþia America. La staþia Cãlimãneºti, însã, s-a dovedit cã planul sãu aveahibe, toþi au fost coborâþi din tren, bãtuþi deopotrivã ºi de controlori ºi demiliþieni ºi trimiºi acasã, pe jos, flãmânzi ºi însetaþi, cale de 20 de kilometri.Prima încercare de a pleca în America eºuase în mod lamentabil, eratimpul sã se întoarcã la proiect … Între timp, Costãchel îºi continua protestelesolitare, scuipându-i ºi înjurându-i în mod direct pe toþi cei ce aveau tangenþãcu aparatul comunist: lucrãtori pe la judeþeana de partid, miliþieni, etc. κiasumase, evident, reacþiile autoritãþilor, încasa bãtãi crunte fãrã sã clipeascã,3iar atunci când mama sa, Coca, îl implora sã se cuminþeascã, rãspundea cã nuexistã nici o închisoare care sã-i curme visul de a ajunge în America….Maºina ce transporta câþiva activiºti de partid zãcea, rãsturnatã într-orânã, într-un ºanþ din mijlocul oraºului, ºi, de peste drum, Costãchel ºi încãtrei amici din gaºca lui spãrgeau liniºtea prãfuitã cu un potop de imprecaþii:„ar fi bine sã rãmâneþi cu toþii morþi acolo, în maºinã, fir-aþi ai dracului decomuniºti!”… Tocmai în momentul în care începuserã sã-ºi însoþeascãblestemele cu pietre ºi bulgãri de pãmânt, douã echipaje de miliþie, apãrute cadin pãmânt, îi culegeau de pe trotuar ºi îi duceau la secþie, sub acuzaþia dehuliganism.Toate întrebãrile ce i-au fost puse, acolo, la secþie, au cãpãtat, invariabil,acelaºi rãspuns, spus pe un ton cât se poate de rece ºi impersonal: „Nu mi-efricã ºi nu vã suport, în general, pe voi, comuniºtii. Nu vreau sã învãþ ºi nuvreau sã muncesc în þara asta. Vreau sã ajung în America!”.La o lunã dupã ce Costãchel fusese transferat în puºcãria din RâmnicuVâlcea pentru rãspunsurile sale edificatoare, neavând nici o veste de la el, m-amhotârât sã trec pe la Coca, doar-doar voi afla ceva noutãþi despre finul meu…În poarta imobilului, însuºi proprietarul, zâmbind afabil.- Bunã ziua, domnule Ciomag, zic eu cu condescendenþã, ce mai faceþi,ce face doamna Surda, soþia? ºi, pe mãsurã ce pronunþam cuvintele, realizamcã fac o greºealã îngrozitoare.- ªtii ce, cucoanã? a venit rãspunsul, care plutea, oricum, în aer. Mãcheamã Rãdulescu, Ion, ºi pe nevastã-mea Maria! Surdã e mã-ta ºi sã te ducitot la mã-ta cu ciomagul tãu cu tot! Sã nu te mai prind pe la poarta mea, du-teºi cautã-l în altã parte pe derbedeul ãla al tãu, care e spaima oraºului, poate lapuºcãrie, acolo unde sper cã o sã-i putrezeascã oasele! A fãcut praf camera,mi-a distrus pereþii, mobilierul, a spart geamurile, a fãcut uºile praf!- Vã rog sã mã scuzaþi, domnule Cio… ãããã… Rãdulescu, am îngãimateu o scuzã, nu ºtiam cã v-a supãrat aºa de tare…- Pleacã, acum, nenorocito, a ºuierat el, s-ar putea sã mã enervez ºi mairãu…4Luni, la serviciu, Coca avea sã-mi explice, cerându-ºi mii de scuze, cã defapt Ciomag era numai porecla domnului Rãdulescu… Omul fusese gardian lapenitenciarul din Aiud ºi îºi cãpãtase renumele datoritã faptului cã ori de câteori considera cã un deþinut avea nevoie sã fie vindecat, îl bãtea cu un ciomagnoduros pânã la leºin… Ce-i drept, nu-i prea mergea cu vindecatul la toþi,râsese Coca, câþiva dintre deþinuþi au ripostat ºi l-au vindecat pe vindecãtor cupropriu-i ciomag, dovadã cicatricile adânci de pe faþã…Câteva zile mai târziu, fãrã sã fac de data aceasta nici un efort, aveam sãaflu ultimele noutãþi despre Costãchel. Evadase din penitenciarul RâmnicuVâlcea ºi, dupã cãutãri asidue ºi urmãriri ca-n filme, fusese recuperat,reîncarcerat ºi judecat în piaþa publicã, cu asesori populari, dupã tipiculvremii. Acelaºi rãspuns în faþa judecãtorilor sãi: „urãsc comuniºtii ºi vã urãscpe voi!”…Douã luni dupã ce fusese zvârlit din nou în puºcãrie, Costãchel evadadin nou. De data asta parcursese o bucatã mai mare din drumul sãu de vispânã la þinta supremã, America: miliþia de frontierã îl culesese din apeleDunãrii, în momentul în care înota, relaxat, cãtre graniþa iugoslavã. De dataasta, însã, autoritãþile vremii realizau cã se confruntã cu ceva mult mai seriosdecât un simplu capriciu adolescentin; omul era determinat sã plece cu oricepreþ! Aºa cã lui Costãchel i s-a schimbat regimul de detenþie cãtre o închisoarecu un grad de siguranþã ridicat: cea de la Turnu-Severin…. În acea zi, o zi ca oricare la închisoarea din Turnu Severin, directorulîºi parcase maºina pentru câteva momente în curtea închisorii, lãsând, dingreºealã, cheile în contact… Cele câteva momente de neatenþie ale gardienilorºi ale domnului director însuºi i-au fost mai mult decât suficiente deþinutuluiCostãchel Brãtescu, aflat, providenþial, la grupul sanitar din curte, pentru a sesui la volanul maºinii ºi a demara în trombã cãtre Timiºoara, nu înainte de a fisalutat cu respect de cãtre portarul închisorii, cãruia i se explica mai târziu cãdomnul director nu are ºofer personal… „O sã vã dau afarã pe toþi!” a tunatvocea disperatã a tovarãºului director atunci când alarma suna strident ºiamploarea dezastrului era deja cunoscutã… „Lãsaþi, nu-i nevoie”, s-a auzitvocea unui gardian, „o sã vinã domnul ministru ºi o sã ne dea afarã pe toþi…”.5Dupã trei zile de la incident, Costãchel se întorcea, din post în post, laRâmnicu Vâlcea, dezamãgit cã benzina i se terminase chiar în apropiere deTimiºoara, dar cu credinþa cã ºansa era de partea lui; în definitiv, fusese, dinnou, mai aproape de visul lui.Minor fiind, lui Costãchel nu i se puteau aplica încã pedepse drastice.Nenumãratele interogatorii ºi interminabilele discuþii pe care le avusese cudiverºi reprezentanþi ai autoritãþii se izbiserã de acelaºi rãspuns, de neclintit:„Nu am nici o intenþie sã trãiesc în þara asta atâta vreme cât este condusã decomuniºti. Aþi furat averea familiei mele, mi-aþi umilit mama ºi bunica, mi-aþigonit tatãl din þarã. Vreau sã plec în America, þara în care vreau sã învãþ ºi sãmuncesc ºi care îmi poate garanta libertatea ºi care mã respectã ca om! Lãsaþi-mãsã plec!”Nu se ºtie nici acum cum au decurs lucrurile, cine a intervenit ori la celnivel, cert este cã la un moment dat, Costãchel avea sã primeascã aprobarea dea pleca definitiv din þarã, în condiþiile în care mama lui ar fi avut o cunoºtinþãîntr-o þarã capitalistã ºi i-ar fi cumpãrat bilet de avion numai dus. Aºa cã,imediat ce Coca a reuºit sã strângã banii de bilet, Costãchel era suit în avion,cu destinaþia Israel, acolo unde mama lui avea o fostã colegã de liceu. Însã…Însã ºi acum îmi reprim fiorul de spaimã pe care îl resimt dureros ori decâte ori îmi amintesc cum a plecat acel copil printre strãini. Cea de-a treiacondiþie pe care i-o puseserã autoritãþile atunci când l-au lãsat sã plece a fost„fãrã bani de schimb”. Adicã fãrã nici un ban în buzunar. Adicã fãrã nici oposibilitate de a-ºi lua, pe lungul drum spre exil, mãcar un pahar cu apã, cevade mâncare ori de a beneficia de un mijloc oarecare de transport de la aterizarepânã la destinaþie, fãrã nici o scãpare dacã s-ar fi schimbat ceva între termeniiînþelegerii dintre Coca ºi fosta ei colegã de liceu.Se spune cã atunci când îþi doreºti ceva cu adevãrat, din tot sufletul,întreg Universul conspirã întru a-þi realiza dorinþa. Mânat de propriul ideal,motivat de ura lui aproape visceralã faþã de comuniºti dar ºi ajutat de o forþãdivinã pe care, cu siguranþã, a înþeles-o mai târziu, Costãchel avea sã treacã ºipeste aceastã încercare ºi ajungea cu bine în Israel, acolo unde fosta colegã de6liceu a Cocãi avea sã-l gãzduiascã vreme de douã zile, dupã care îl îndrumacãtre un ºantier de construcþii, într-o echipã de zugravi .Departe de a percepe acest gest ca pe o încercare rece de a i se comunicafaptul cã acolo este absolut pe cont propriu, Costãchel a considerat lucrul peºantier în primul rând ca pe o ºansã de a strânge ceva bani ºi, pe de de altãparte, o haltã temporarã în drumul lui cãtre destinaþia ultimã: America! ªi, deîndatã ce a strâns bani suficienþi, a plecat cu prima cursã aerianã cãtre NewYork, fãrã regrete, fãrã sã se uite înapoi…La scurt timp dupã sosirea în Statele Unite, Costãchel era angajat lauzinele Ford. Þara visurilor lui îl primea cu braþele deschise iar românuldovedea, în numai câþiva ani, cã nu este numai un angajat oarecare, ci unulcare poate sã-ºi aducã propriul aport la visul american, parte din visul lui, cuinovaþii, idei ºi chiar mici invenþii care depãºeau cu mult cadrul postului pecare fusese angajat. S-a însurat, ºi-a întemeiat propria familie ºi a fostbinecuvântat cu o fetiþã cãreia i-au spus Anastasia, dupã naºa lui, „cea maibunã ºi mai frumoasã naºã din lume”, aºa se lãuda colegilor ºi prietenilor.Nimic nu l-a împiedicat mai apoi, dupã ce atinsese un anumit statutsocial, sã-ºi cheme mama în America. Iar la aeroport, Coca a fost întâmpinatãde bãiatul ei, care purta douã buchete mari de flori: unul din partea lui ºi unuldin partea directorului filialei Ford la care lucra, „în semn de apreciere pentrumama românului extraordinar care lucreazã la noi…”Dupã 1989, Costãchel avea sã revinã în þarã, sã-ºi umple plãmânii cuaerul libertãþii proaspãt cãpãtate de români ºi liber de plaga comunistã. ªi m-amuitat, oarecum curioasã la el, ca ºi cum l-aº fi vãzut pentru prima oarã: da, eraexact finul meu, numai cã pe faþa lui era întipãritã liniºtea omului care-ºivãzuse visul cu ochii, omul care atinsese propriul lui curcubeu…Anastasia Stroescupensionarã ºi naºã
